La 1 aprilie 2006 se implinesc 125 de ani de la nasterea lui Octavian Goga, poetul "patimirii noastre", cum l-a numit, parafrazandu-i o sintagma celebra, fostul sau profesor de latina, Vasile Goldis. O singura formula critica nu poate acoperi, insa, o personalitate atat de complexa, cum a fost aceea a lui Octavian Goga (1881-1938) : poet, dramaturg, publicist, om politic si orator. Critica literara l-a numit "poet al dezradacinarii", spirit vizionar si mesianic, "un poet al satului natal, dar si al umanitatii, un poet al vremii sale, dar si al eternitatii", poet national si universal in spatiu si timp, reprezentativ pentru spiritualitatea romaneasca nu numai din Ardeal, ci de pretutindeni.

Cantaret al sufletului zbuciumat al neamului romanesc insetat de libertate si unitate nationala, poetul O. Goga s-a nascut in comuna Rasinari, judetul Sibiu, la 1 aprilie 1881. Urmeaza cursurile liceului unguresc din Sibiu, avandu-l coleg si prieten pe Ioan Lupas, cu care pleaca in 1899 la Brasov. La Budapesta fundeaza, alaturi de alti studenti romani, revista "Luceafarul" (1902) care este mutata la Sibiu in 1906. In paginile acestei reviste Goga, devenit secretar al Astrei si primul custode al Muzeului Asociatiunii, va publica majoritatea poeziilor sale reunite in volumele: "Poezii" (1905), "Ne cheama pamantul" (1909), "Din umbra zidurilor"(1913).

Publicist de mare autoritate, luptator pentru apararea drepturilor poporului roman din Transilvania,redactor al revistei "Ora noastra", Octavian Goga este unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai luptei pentru desavarsirea unitatii statului national roman.

Bustul sau din bronz, realizare din 1973 a sculptoritei Ada Geo Medrea, a fost asezat in parcul Astra, in galeria personalitatilor sibiene. Astazi este disparut. Se pastreaza insa bustul poetului din satul natal, Rasinari si cele doua busturi ce eternizeaza in bronz si in piatra figura mareata a poetului, din incinta Colegiului National "O. Goga". Executat de Sculptorul Cornel Medrea, bustul din bronz a fost adus din casa memoriala de la Ciucea de insasi Veturia Goga, in anul 1970. "Privirea poetului plina de scantei si energii", liniile subtiate, ascutite, ce confera fapturii sale o finete de aristocrat, amintesc de chipul cel mai miscator al maestrului, care isi intampina discipolii. Destinul sau se implineste an de an si se ingemaneaza cu destinul institutiei ce ii poarta cu cinste numele, Colegiul National "Octavian Goga". Subliniind complexitatea personalitatii sale, criticul Ilie Gutan scria: "Acesta e fiorul Goga, o stare nelamurita, existenta potential, o melancolie a omului (in genere), caruia poetul i-a dat glas, asigurandu-si astfel, precum rapsozii din vechimi indepartate, dainuirea in timp, o posteritate prevalent sentimentala si anonima."